1830, 1831, 1832 - revoluția din iulie. Restaurația contesta națiunii suveranitatea, iar cetățeanului libertatea. Louis-Philippe d'Orléans are o individualitate complexă, intrupand revolutia si stabilitatea, "cunoaste toate limbile Europei", reprezentant al clasei mijlocii, corect, atent, curajos, este propriul său prim-ministru, fusese sărac, trăise din munca sa. Sub domnia lui presa a fost liberă, a avut respect pentru popor.
1832 - an marcat de sărăcie. Revoluționarii cer sfarsitul asupririlor, instructie, liberté, égalité, fraternité, progrès. Thenardier este închis. Marius ii trimite 5 franci pe săptămână. Pentru prima dată împrumută bani, de la Courfeyrac. Dl Mabeuf are 80 de ani, Eponine il ajută, ii stropeste grădina. Acesta ii spune că este ea un inger, ea spune că e diavolul. Eponine ii dă lui Marius adresa lui Cosette, el vrea să o plătească, ea refuză. Jean Valjean (60 de ani) închiriază o casă retrasă, stă cu Cosette si cu servitoarea Toussaint. Ia numele "Ultime Fauchelevent" in amintirea celui care l-a ajutat si care a murit. Mai închiriază două apartamente la Paris. In camera lui nu se face niciodata focul. Cosette (14 ani) este urată, slabă, timidă. Jean Valjean mănâncă paine neagră. Cosette refuză si ea focul si painea albă, fiind obișnuită să se mulțumească cu putin, si atunci Jean Valjean face focul si mănâncă amandoi pâine albă. Cand Cosette il intreba numele mamei ei, prima dată Jean Valjean tăcea, a doua oară zambea, a treia oară ii dădea o lacrimă. Alături de Cosette, Jean Valjean simte o "bucurie îngerească, nu suferise indeajuns ca să merite o fericire atat de mare." El se considera pe sine un mizerabil (nefericit). Nu doreste decât să-l iubească Cosette. Ea este melancolică, surâzătoare, nu știe ce e iubirea, cântă cantece triste. La mănăstire nu auzise niciodata cuvantul "amour", il iubea pe Marius fără să-si dea seama. Jean Valjean nu-l poate suferi pe Marius, de aceea schimba mereu ora când se ducea in parc cu Cosette, banca, batista, uneori venea singur in grădina Luxemburg.
Jean Valjean si Cosette suferă unul din cauza altuia fără să-si spună, fără să-si poarte ciudă, zâmbind.
Când văd pe drum căruțe cu ocnasi, Cosette spune că dacă s-ar intalni cu un ocnas ar muri doar văzându-l.
Ea găsește sub bancă o hartie in formă de inimă pe care scrie "stropi de suflet". Marius vine noaptea la Cosette si își mărturisesc iubirea.
Soții Thenardier au mai avut 2 copii pe care nu i-au dorit. In 1832 Gavroche ii găsește pe cei 2 copii (frații lui). El poartă un fular la gat, pe care i-l dă apoi unei cersetoare. Le cumpară copiilor paine si ii adăpostește. Napoleon a avut ideea să se construiască un elefant, simbol al fortei populare, elefantul Bastiliei. In timpul unei furtuni copiii se adăpostesc in elefant unde sunt sobolani. Thenardier pune la cale evadarea din inchisoare alături de alti banditi. Gavroche il ajută pe tatăl lui să evadeze.
Marius întoarce ochii când vede gatul lui Cosette.
3 iunie 1832 - Cosette ii spune lui Marius că va pleca în călătorie în Anglia.
Bătrânul Gillenormand (91 de ani) după 4 ani in care l-a asteptat pe Marius să se întoarcă, simte deznadejdea care il cuprinde. Marius (21 de ani) vine la el pentru a-i cere permisiunea de a se căsători cu Cosette. Bătrânul nu vrea sa își arate slăbiciunea, îl întâmpină cu o voce aspră, ii spune că nu isi va da niciodată consimțământul. Marius ii spune "tată", încearcă să îl convingă, sa îl emoționeze. Bunicul, binevoitor ii spune să si-o facă metresă. Marius nu-i iartă acestuia că i-a ultragiat pe tatăl lui si pe femeia iubită si se desparte definitiv de el.
Thenardier dă târcoale casei din strada Plumet unde locuiesc Jean Valjean si Cosette. Eponine ii avertizează printr-un bilet să se mute.
Primăvara 1832 - 3 luni de holeră. In ultimii 2 ani au avut loc multe răscoale in Paris, 800 de persoane au fost arestate, este o perioadă agitată. Multimea se adună in strada Saint Denis, la carciuma "Corintul". Hugo pune accentul pe "fraternitatea dintre necunoscuti". Omul din strada Billetes observă totul. Gavroche le spune celorlalti ca este un politist - Javert, este prins si legat. Gavroche ia pusca lui Javert, pușca nu e încărcată. Steagul rosu cade, Mabeuf (80 de ani) este impuscat. Enjolras îl sărută pe frunte si haina lui Mabeuf devine steagul lor. Marius ii salveaza pe Gavroche si pe Courfeyrac.
O mană astupă pușca să nu-l impuste pe Marius. Eponine îmbrăcată bărbătește, are o gaură in palmă. Cade cu capul pe genunchii lui Marius. Ii spune acestuia să o sărute pe frunte după ce va muri. Stătea nemișcată; ii spune că a fost "putin îndrăgostită de el' si zambeste.
Eponine i-a dejucat planurile tatălui ei, Thenardier și ale bandiților cu care acesta era complice. S-a dus în strada Plumet și l-a anunțat pe Jean Valjean să se mute. Marius primeste de la Cosette o scrisoare in care ii spune că il iubeste. Jean Valjean o iubeste pe Cosette ca un parinte.
1832 - an marcat de sărăcie. Revoluționarii cer sfarsitul asupririlor, instructie, liberté, égalité, fraternité, progrès. Thenardier este închis. Marius ii trimite 5 franci pe săptămână. Pentru prima dată împrumută bani, de la Courfeyrac. Dl Mabeuf are 80 de ani, Eponine il ajută, ii stropeste grădina. Acesta ii spune că este ea un inger, ea spune că e diavolul. Eponine ii dă lui Marius adresa lui Cosette, el vrea să o plătească, ea refuză. Jean Valjean (60 de ani) închiriază o casă retrasă, stă cu Cosette si cu servitoarea Toussaint. Ia numele "Ultime Fauchelevent" in amintirea celui care l-a ajutat si care a murit. Mai închiriază două apartamente la Paris. In camera lui nu se face niciodata focul. Cosette (14 ani) este urată, slabă, timidă. Jean Valjean mănâncă paine neagră. Cosette refuză si ea focul si painea albă, fiind obișnuită să se mulțumească cu putin, si atunci Jean Valjean face focul si mănâncă amandoi pâine albă. Cand Cosette il intreba numele mamei ei, prima dată Jean Valjean tăcea, a doua oară zambea, a treia oară ii dădea o lacrimă. Alături de Cosette, Jean Valjean simte o "bucurie îngerească, nu suferise indeajuns ca să merite o fericire atat de mare." El se considera pe sine un mizerabil (nefericit). Nu doreste decât să-l iubească Cosette. Ea este melancolică, surâzătoare, nu știe ce e iubirea, cântă cantece triste. La mănăstire nu auzise niciodata cuvantul "amour", il iubea pe Marius fără să-si dea seama. Jean Valjean nu-l poate suferi pe Marius, de aceea schimba mereu ora când se ducea in parc cu Cosette, banca, batista, uneori venea singur in grădina Luxemburg.
Jean Valjean si Cosette suferă unul din cauza altuia fără să-si spună, fără să-si poarte ciudă, zâmbind.
Când văd pe drum căruțe cu ocnasi, Cosette spune că dacă s-ar intalni cu un ocnas ar muri doar văzându-l.
Ea găsește sub bancă o hartie in formă de inimă pe care scrie "stropi de suflet". Marius vine noaptea la Cosette si își mărturisesc iubirea.
Soții Thenardier au mai avut 2 copii pe care nu i-au dorit. In 1832 Gavroche ii găsește pe cei 2 copii (frații lui). El poartă un fular la gat, pe care i-l dă apoi unei cersetoare. Le cumpară copiilor paine si ii adăpostește. Napoleon a avut ideea să se construiască un elefant, simbol al fortei populare, elefantul Bastiliei. In timpul unei furtuni copiii se adăpostesc in elefant unde sunt sobolani. Thenardier pune la cale evadarea din inchisoare alături de alti banditi. Gavroche il ajută pe tatăl lui să evadeze.
Marius întoarce ochii când vede gatul lui Cosette.
3 iunie 1832 - Cosette ii spune lui Marius că va pleca în călătorie în Anglia.
Bătrânul Gillenormand (91 de ani) după 4 ani in care l-a asteptat pe Marius să se întoarcă, simte deznadejdea care il cuprinde. Marius (21 de ani) vine la el pentru a-i cere permisiunea de a se căsători cu Cosette. Bătrânul nu vrea sa își arate slăbiciunea, îl întâmpină cu o voce aspră, ii spune că nu isi va da niciodată consimțământul. Marius ii spune "tată", încearcă să îl convingă, sa îl emoționeze. Bunicul, binevoitor ii spune să si-o facă metresă. Marius nu-i iartă acestuia că i-a ultragiat pe tatăl lui si pe femeia iubită si se desparte definitiv de el.
Thenardier dă târcoale casei din strada Plumet unde locuiesc Jean Valjean si Cosette. Eponine ii avertizează printr-un bilet să se mute.
Primăvara 1832 - 3 luni de holeră. In ultimii 2 ani au avut loc multe răscoale in Paris, 800 de persoane au fost arestate, este o perioadă agitată. Multimea se adună in strada Saint Denis, la carciuma "Corintul". Hugo pune accentul pe "fraternitatea dintre necunoscuti". Omul din strada Billetes observă totul. Gavroche le spune celorlalti ca este un politist - Javert, este prins si legat. Gavroche ia pusca lui Javert, pușca nu e încărcată. Steagul rosu cade, Mabeuf (80 de ani) este impuscat. Enjolras îl sărută pe frunte si haina lui Mabeuf devine steagul lor. Marius ii salveaza pe Gavroche si pe Courfeyrac.
O mană astupă pușca să nu-l impuste pe Marius. Eponine îmbrăcată bărbătește, are o gaură in palmă. Cade cu capul pe genunchii lui Marius. Ii spune acestuia să o sărute pe frunte după ce va muri. Stătea nemișcată; ii spune că a fost "putin îndrăgostită de el' si zambeste.
Eponine i-a dejucat planurile tatălui ei, Thenardier și ale bandiților cu care acesta era complice. S-a dus în strada Plumet și l-a anunțat pe Jean Valjean să se mute. Marius primeste de la Cosette o scrisoare in care ii spune că il iubeste. Jean Valjean o iubeste pe Cosette ca un parinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu