17 iunie 2012
The Elephant Man (1980)
In regia lui David Lynch si cu interpretarea admirabila a lui Anthony Hopkins, acest film, a carui actiune se petrece in Londra, este bazat pe un caz real si prezinta situatia unui om pe nume John Merrick, deformat fizic.
In a patra luna de sarcina, mama lui a fost lovita de un elefant salbatic in Africa. Corpul lui este acoperit in proportie de 90 % de excrescente, are bronsita cronica, umbla cu o punga pentru a-si masca figura hidoasa si capul mult prea mare.
Doctorul Treves (Anthony Hopkins) il vede la circ si ramane impresionat de aspectul diform al omului. Toata lumea il considera un "freak" iar Bytes - cel care are grija de el si incaseaza banii de la oamenii care vor sa il vada - il numeste "mica lui comoara".
De aici porneste o intreaga poveste in jurul careia graviteaza ca o unda protectoare credinta si ideea de justitie divina care mai devreme sau mai tarziu tot apare.
Doctorul il ia pe John in ingrijire la spital. Nu se stie daca poate vorbi, doctorul discuta cu un coleg despre cazul lui si ii spune "Man's a complete idiot... Pray to God he's an idiot."
In spital i se ofera o camera a lui, unde acesta din urma primeste vizite mai mult sau mai putin oficiale. O actrita in voga ii daruieste o poza cu autograful ei si o carte: "Romeo si Julieta", ii recita versuri din ea si il pupa pe obraz - acesta e si primul gest de afectiune pe care o femeie il face pentru el. Actrita ii spune ca el nu este "Omul elefant", ci este Romeo - compliment care il face sa-i dea lacrimile. Vin oameni din inalta societate londoneza sa-l vada, se scrie despre el in Times si devine cunoscut.
Doctorul il invita la el acasa la ceai, sotia acestuia nu se arata impresionata de aspectul lui si il trateaza ca pe un om normal pana in momentul in care John le marturiseste ca nu este obisnuit ca oamenii sa-l trateze cu respect, chiar cu prietenie. John ii impresioneaza prin sensibilitatea lui deosebita si e constient de faptul ca oamenilor le este frica de ceea ce nu cunosc sau nu pot sa inteleaga.
De la primele momente cand intra in scena si nu se stiu prea multe despre el si pana la scena finala, "Omul elefant" da dovada de o mare sensibilitate, de bunatate, de absenta oricarei trasaturi negative, acest lucru compensand parca felul dezastruos in care arata.
Scena finala este pusa in valoare de piesa "Adagio for strings" (a lui Samuel Barber), o imbinare perfecta intre momentul final al vietii acestui om chinuit de-a lungul intregii vieti de fizicul lui si de ceilalti, un moment de resemnare, de impacare si de acceptare a propriei conditii umane.
In a patra luna de sarcina, mama lui a fost lovita de un elefant salbatic in Africa. Corpul lui este acoperit in proportie de 90 % de excrescente, are bronsita cronica, umbla cu o punga pentru a-si masca figura hidoasa si capul mult prea mare.
Doctorul Treves (Anthony Hopkins) il vede la circ si ramane impresionat de aspectul diform al omului. Toata lumea il considera un "freak" iar Bytes - cel care are grija de el si incaseaza banii de la oamenii care vor sa il vada - il numeste "mica lui comoara".
De aici porneste o intreaga poveste in jurul careia graviteaza ca o unda protectoare credinta si ideea de justitie divina care mai devreme sau mai tarziu tot apare.
Doctorul il ia pe John in ingrijire la spital. Nu se stie daca poate vorbi, doctorul discuta cu un coleg despre cazul lui si ii spune "Man's a complete idiot... Pray to God he's an idiot."
In spital i se ofera o camera a lui, unde acesta din urma primeste vizite mai mult sau mai putin oficiale. O actrita in voga ii daruieste o poza cu autograful ei si o carte: "Romeo si Julieta", ii recita versuri din ea si il pupa pe obraz - acesta e si primul gest de afectiune pe care o femeie il face pentru el. Actrita ii spune ca el nu este "Omul elefant", ci este Romeo - compliment care il face sa-i dea lacrimile. Vin oameni din inalta societate londoneza sa-l vada, se scrie despre el in Times si devine cunoscut.
Doctorul il invita la el acasa la ceai, sotia acestuia nu se arata impresionata de aspectul lui si il trateaza ca pe un om normal pana in momentul in care John le marturiseste ca nu este obisnuit ca oamenii sa-l trateze cu respect, chiar cu prietenie. John ii impresioneaza prin sensibilitatea lui deosebita si e constient de faptul ca oamenilor le este frica de ceea ce nu cunosc sau nu pot sa inteleaga.
De la primele momente cand intra in scena si nu se stiu prea multe despre el si pana la scena finala, "Omul elefant" da dovada de o mare sensibilitate, de bunatate, de absenta oricarei trasaturi negative, acest lucru compensand parca felul dezastruos in care arata.
Scena finala este pusa in valoare de piesa "Adagio for strings" (a lui Samuel Barber), o imbinare perfecta intre momentul final al vietii acestui om chinuit de-a lungul intregii vieti de fizicul lui si de ceilalti, un moment de resemnare, de impacare si de acceptare a propriei conditii umane.
02 iunie 2012
M (1931) - film psihologic
M - acest film, fara sa fi stiut nimic despre el, mi-a atras atentia in primul rand pentru faptul ca are cel mai scurt titlu :) apoi pentru ca a aparut in anul 1931 si nu cred ca am mai vazut un film atat de vechi.
Imi plac filmele vechi, au ceva aparte si nu e vorba doar de imagine. Din punctul meu de vedere sunt filme care au substanta, care transmit ceva, care se focuseaza pe o idee pe care o dezvolta, o argumenteaza, o explica, o justifica, uneori altfel decat am putea crede de la inceput.
Filmul M - in regia lui Fritz Lang - prezinta cazul unui fost pacient dintr-un sanatoriu din Berlin care omoara copii. Politia incearca sa-i dea de urma dar cum intre victime si acesta nu exista nicio legatura, politistii ii verifica pe cei care au iesit de la sanatoriu in ultimii cinci ani sperand ca astfel vor reusi sa afle cine e asasinul.
Politia investigheaza fiecare colt din Berlin, fapt care deranjeaza o banda de hoti care vor sa prinda ei criminalul inaintea politistilor si chiar reusesc.
Cand criminalul este adus de catre hoti in fata multimii, cel desemnat sa fie avocatul apararii spune ca ii este rusine ca trebuie sa-l apere. Toata lumea il acuza pe criminal, toti vor sa razbune moartea copiilor lor, cer dreptate si nu aproba ideea de a i se face proces, de teama ca ar putea fi gasit nevinovat din cauza nebuniei si ar ucide din nou.
Acesta, speriat, vazand ca nu mai are scapare, ii acuza pe cei de fata si pe hoti ca au pasiuni - ca de exemplu jocul de carti sau fura sau chiar cele 3 crime pe care le-a facut seful hotilor - pe care le fac in mod constient si deliberat desi stiu ca nu sunt permise de lege. Diferenta dintre ei si el este ca impulsul care il impinge pe el sa omoare copii e mai puternic decat el, nu-l poate controla, e si o spaima ca nu poate raspunde de ceea ce face, de actele sale. Il bantuie crimele pe care le-a facut, aude mereu tipetele si plansetele acelor copii si singurul mod de a le pune capat este sa mai faca inca o crima, iar si iar. E un cerc vicios din care nu are scapare si care se strange in jurul lui cu fiecare noua crima.
Acuzatia adusa hotilor nu le este pe plac si vor sa-l omoare dar un politist il salveaza si i se face proces.
Finalul este opera aperta, ideea principala a fost adusa in prim plan iar spectatorul e liber sa-si inchipuie finalul dorit.
Asa cum reiese si din aceasta prezentare, titlul filmului vine de la cuvantul "asasin" care in germana e Mörder.
In opinia mea acesta este un film pe care nu regret ca l-am vazut, un film care m-a surprins placut in ciuda anului aparitiei, in ciuda faptului ca e in germana (domeniu cam necunoscut pentru mine) si fata de filmele americane care se fac azi, majoritatea cu final si chiar si actiune previzibila, filmul M chiar merita vazut.
Imi plac filmele vechi, au ceva aparte si nu e vorba doar de imagine. Din punctul meu de vedere sunt filme care au substanta, care transmit ceva, care se focuseaza pe o idee pe care o dezvolta, o argumenteaza, o explica, o justifica, uneori altfel decat am putea crede de la inceput.
Filmul M - in regia lui Fritz Lang - prezinta cazul unui fost pacient dintr-un sanatoriu din Berlin care omoara copii. Politia incearca sa-i dea de urma dar cum intre victime si acesta nu exista nicio legatura, politistii ii verifica pe cei care au iesit de la sanatoriu in ultimii cinci ani sperand ca astfel vor reusi sa afle cine e asasinul.
Politia investigheaza fiecare colt din Berlin, fapt care deranjeaza o banda de hoti care vor sa prinda ei criminalul inaintea politistilor si chiar reusesc.
Cand criminalul este adus de catre hoti in fata multimii, cel desemnat sa fie avocatul apararii spune ca ii este rusine ca trebuie sa-l apere. Toata lumea il acuza pe criminal, toti vor sa razbune moartea copiilor lor, cer dreptate si nu aproba ideea de a i se face proces, de teama ca ar putea fi gasit nevinovat din cauza nebuniei si ar ucide din nou.
Acesta, speriat, vazand ca nu mai are scapare, ii acuza pe cei de fata si pe hoti ca au pasiuni - ca de exemplu jocul de carti sau fura sau chiar cele 3 crime pe care le-a facut seful hotilor - pe care le fac in mod constient si deliberat desi stiu ca nu sunt permise de lege. Diferenta dintre ei si el este ca impulsul care il impinge pe el sa omoare copii e mai puternic decat el, nu-l poate controla, e si o spaima ca nu poate raspunde de ceea ce face, de actele sale. Il bantuie crimele pe care le-a facut, aude mereu tipetele si plansetele acelor copii si singurul mod de a le pune capat este sa mai faca inca o crima, iar si iar. E un cerc vicios din care nu are scapare si care se strange in jurul lui cu fiecare noua crima.
Acuzatia adusa hotilor nu le este pe plac si vor sa-l omoare dar un politist il salveaza si i se face proces.
Finalul este opera aperta, ideea principala a fost adusa in prim plan iar spectatorul e liber sa-si inchipuie finalul dorit.
Asa cum reiese si din aceasta prezentare, titlul filmului vine de la cuvantul "asasin" care in germana e Mörder.
In opinia mea acesta este un film pe care nu regret ca l-am vazut, un film care m-a surprins placut in ciuda anului aparitiei, in ciuda faptului ca e in germana (domeniu cam necunoscut pentru mine) si fata de filmele americane care se fac azi, majoritatea cu final si chiar si actiune previzibila, filmul M chiar merita vazut.