Ladri di Biciclette (1948) sau Hotii de biciclete, in regia lui Vittorio de Sica, este un film alb-negru care, intr-o ora si jumatate cat dureaza, pune in scena emotiile si sentimentele unui copil si ale unor adulti, este o fresca a societatii italiene de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Ce mi-a placut cel mai mult la acest film a fost puterea sugestiilor. Este un story relativ simplu: personajul principal Antonio Ricci, dupa ce a fost in somaj 2 ani, primeste un loc de munca intr-un oras din apropiere, unde este nevoie sa aiba bicicleta, pentru a se putea duce sa lipeasca afise publicitare. Dupa ce a primit postul, cand se duce acasa isi anunta sotia ca are ghinion ca a primit un post dar nu are bicicleta sa ajunga la serviciu. Neavand posibilitatea materiala sa achizitioneze o bicicleta si dorind sa nu piarda postul ce i s-a oferit, hotaraste cu sotia lui, Maria, sa isi vanda toate cearsafurile pe care le aveau de la zestre. Cu banii primiti cumpara bicicleta.
In prima zi de munca, un tanar ii fura bicicleta lui Antonio care era ocupat cu lipirea unui afis ce trebuia sa stea cat mai intins, pentru ca toate urmau sa fie verificate de un inspector care aplica amezi daca nu erau lipite asa cum trebuia. Antonio da declaratie la politie ca i s-a furat bicicleta, iar politistul ii spune, cu amabilitate la inceput, ca pentru a o gasi ar trebui sa o caute toti angajatii politiei, asa ca e mai bine s-o caute singur pentru ca el l-a vazut pe cel care i-a furat-o. Urmeaza indelungi cautari alaturi de Bruno, fiul lui si de niste prieteni, prin piata unde se vindeau biciclete, sperand sa gaseasca acolo bucatile si sa le asambleze.
Maria se duce la Santona, o vrajitoare care poate vedea in viitor. Antonio nu o lasa pe Maria sa-i multumeasca Santonei pentru ajutor ca si-a gasit de munca, spunand ca nu vrajitoarea i-a gasit lui serviciu.
- masa la restaurant. Antonio si Bruno mananca mozarella si beau vin in timp ce la masa alaturata este o familie care are o masa imbelsugata. Antonio spune ca pentru a manca tot ce au ei la masa ar trebui sa castige un milion pe luna, iar Bruno pune mancarea jos, gandindu-se poate la lipsurile indurate de parintii lui care mai au un copil mai mic decat el. La masa Antonio face calcule cu salariul pe care l-ar avea, in eventualitatea ca s-ar rezolva toate problemele si ar putea sa-si indeplineasca serviciul. Asa ajunge la concluzia ca trebuie neaparat sa-si gaseasca bicicleta, ca toate problemele legate de situatia lor materiala sa se termine.
Bruno - comportamentul matur al unui copil - cand pleaca de acasa inchide fereastra pentru ca fratele lui mai mic, un bebelus, sa nu raceasca.
Antonio - il cauta pe malul unei ape pe batranul pe care l-a vorbind cu hotul si la un moment dat lumea striga ca se ineaca cineva. El se sperie gandindu-se ca e Bruno caruia ii daduse o palma putin inainte de suparare ca nu au niciun rezultat cautarile lor. Cand il revede pe Bruno, realizeaza ca nu banii conteaza sau lucrurile, cu oamenii si in primul rand familia.
Antonio se duce la Santona sa stie daca isi va mai gasi bicicleta, iar aceasta ii spune ca ori o va gasi curand ori n-o va mai gasi niciodata. El este dispus sa faca orice pentru a o gasi.
Il gaseste in sfarsit pe hot care sustine ca el este nevinovat si ca nu stie despre ce bicicleta e vorba. La un moment dat are o criza de epilepsie. Vine un politist care il intreaba pe Antonio daca are vreun martor ca acel tanar i-a furat bicicleta. Antonio ii spune ca la acel moment el era prea grabit sa-l prinda pe hot ca sa mai stea sa ia numele martorilor.
Politistul pleaca, dandu-i de inteles ca nu are nicio sansa pentru ca nu are martori iar hotul nu recunoaste.
Intr-un moment de disperare, Antonio se hotaraste sa fure el insusi o bicicleta gandindu-se la cel care a furat-o pe a lui si nu a patit nimic. Il trimite pe Bruno acasa cu tranvaiul dar acesta nu reuseste sa urce si il vede pe tatal lui inconjurat de oamenii care il huiduie si il lovesc, il trateaza ca pe un hot. Bruno se duce la tatal lui plangand in timp ce-i scutura palaria pe care i-o dadusera jos de pe cap oamenii care l-au oprit. Oamenii incearca sa-l faca de ras cu educatia pe care i-o da fiului sau. Proprietarul bicicletei se uita la Bruno care plange si spune ca nu vrea sa-l denunte ca nu vrea sa aiba probleme, fericit ca si-a recuperat bicicleta si aratand ca un om instarit.
In final Antonio se indreapta spre casa, are privirea incremenita si incepe sa planga, tinandu-l de mana pe fiul lui.
Ce mi-a placut cel mai mult la acest film a fost puterea sugestiilor. Este un story relativ simplu: personajul principal Antonio Ricci, dupa ce a fost in somaj 2 ani, primeste un loc de munca intr-un oras din apropiere, unde este nevoie sa aiba bicicleta, pentru a se putea duce sa lipeasca afise publicitare. Dupa ce a primit postul, cand se duce acasa isi anunta sotia ca are ghinion ca a primit un post dar nu are bicicleta sa ajunga la serviciu. Neavand posibilitatea materiala sa achizitioneze o bicicleta si dorind sa nu piarda postul ce i s-a oferit, hotaraste cu sotia lui, Maria, sa isi vanda toate cearsafurile pe care le aveau de la zestre. Cu banii primiti cumpara bicicleta.
In prima zi de munca, un tanar ii fura bicicleta lui Antonio care era ocupat cu lipirea unui afis ce trebuia sa stea cat mai intins, pentru ca toate urmau sa fie verificate de un inspector care aplica amezi daca nu erau lipite asa cum trebuia. Antonio da declaratie la politie ca i s-a furat bicicleta, iar politistul ii spune, cu amabilitate la inceput, ca pentru a o gasi ar trebui sa o caute toti angajatii politiei, asa ca e mai bine s-o caute singur pentru ca el l-a vazut pe cel care i-a furat-o. Urmeaza indelungi cautari alaturi de Bruno, fiul lui si de niste prieteni, prin piata unde se vindeau biciclete, sperand sa gaseasca acolo bucatile si sa le asambleze.
Maria se duce la Santona, o vrajitoare care poate vedea in viitor. Antonio nu o lasa pe Maria sa-i multumeasca Santonei pentru ajutor ca si-a gasit de munca, spunand ca nu vrajitoarea i-a gasit lui serviciu.
- masa la restaurant. Antonio si Bruno mananca mozarella si beau vin in timp ce la masa alaturata este o familie care are o masa imbelsugata. Antonio spune ca pentru a manca tot ce au ei la masa ar trebui sa castige un milion pe luna, iar Bruno pune mancarea jos, gandindu-se poate la lipsurile indurate de parintii lui care mai au un copil mai mic decat el. La masa Antonio face calcule cu salariul pe care l-ar avea, in eventualitatea ca s-ar rezolva toate problemele si ar putea sa-si indeplineasca serviciul. Asa ajunge la concluzia ca trebuie neaparat sa-si gaseasca bicicleta, ca toate problemele legate de situatia lor materiala sa se termine.
Bruno - comportamentul matur al unui copil - cand pleaca de acasa inchide fereastra pentru ca fratele lui mai mic, un bebelus, sa nu raceasca.
Antonio - il cauta pe malul unei ape pe batranul pe care l-a vorbind cu hotul si la un moment dat lumea striga ca se ineaca cineva. El se sperie gandindu-se ca e Bruno caruia ii daduse o palma putin inainte de suparare ca nu au niciun rezultat cautarile lor. Cand il revede pe Bruno, realizeaza ca nu banii conteaza sau lucrurile, cu oamenii si in primul rand familia.
Antonio se duce la Santona sa stie daca isi va mai gasi bicicleta, iar aceasta ii spune ca ori o va gasi curand ori n-o va mai gasi niciodata. El este dispus sa faca orice pentru a o gasi.
Il gaseste in sfarsit pe hot care sustine ca el este nevinovat si ca nu stie despre ce bicicleta e vorba. La un moment dat are o criza de epilepsie. Vine un politist care il intreaba pe Antonio daca are vreun martor ca acel tanar i-a furat bicicleta. Antonio ii spune ca la acel moment el era prea grabit sa-l prinda pe hot ca sa mai stea sa ia numele martorilor.
Politistul pleaca, dandu-i de inteles ca nu are nicio sansa pentru ca nu are martori iar hotul nu recunoaste.
Intr-un moment de disperare, Antonio se hotaraste sa fure el insusi o bicicleta gandindu-se la cel care a furat-o pe a lui si nu a patit nimic. Il trimite pe Bruno acasa cu tranvaiul dar acesta nu reuseste sa urce si il vede pe tatal lui inconjurat de oamenii care il huiduie si il lovesc, il trateaza ca pe un hot. Bruno se duce la tatal lui plangand in timp ce-i scutura palaria pe care i-o dadusera jos de pe cap oamenii care l-au oprit. Oamenii incearca sa-l faca de ras cu educatia pe care i-o da fiului sau. Proprietarul bicicletei se uita la Bruno care plange si spune ca nu vrea sa-l denunte ca nu vrea sa aiba probleme, fericit ca si-a recuperat bicicleta si aratand ca un om instarit.
In final Antonio se indreapta spre casa, are privirea incremenita si incepe sa planga, tinandu-l de mana pe fiul lui.
