In regia lui David Lynch si cu interpretarea admirabila a lui Anthony Hopkins, acest film, a carui actiune se petrece in Londra, este bazat pe un caz real si prezinta situatia unui om pe nume John Merrick, deformat fizic.
In a patra luna de sarcina, mama lui a fost lovita de un elefant salbatic in Africa. Corpul lui este acoperit in proportie de 90 % de excrescente, are bronsita cronica, umbla cu o punga pentru a-si masca figura hidoasa si capul mult prea mare.
Doctorul Treves (Anthony Hopkins) il vede la circ si ramane impresionat de aspectul diform al omului. Toata lumea il considera un "freak" iar Bytes - cel care are grija de el si incaseaza banii de la oamenii care vor sa il vada - il numeste "mica lui comoara".
De aici porneste o intreaga poveste in jurul careia graviteaza ca o unda protectoare credinta si ideea de justitie divina care mai devreme sau mai tarziu tot apare.
Doctorul il ia pe John in ingrijire la spital. Nu se stie daca poate vorbi, doctorul discuta cu un coleg despre cazul lui si ii spune "Man's a complete idiot... Pray to God he's an idiot."
In spital i se ofera o camera a lui, unde acesta din urma primeste vizite mai mult sau mai putin oficiale. O actrita in voga ii daruieste o poza cu autograful ei si o carte: "Romeo si Julieta", ii recita versuri din ea si il pupa pe obraz - acesta e si primul gest de afectiune pe care o femeie il face pentru el. Actrita ii spune ca el nu este "Omul elefant", ci este Romeo - compliment care il face sa-i dea lacrimile. Vin oameni din inalta societate londoneza sa-l vada, se scrie despre el in Times si devine cunoscut.
Doctorul il invita la el acasa la ceai, sotia acestuia nu se arata impresionata de aspectul lui si il trateaza ca pe un om normal pana in momentul in care John le marturiseste ca nu este obisnuit ca oamenii sa-l trateze cu respect, chiar cu prietenie. John ii impresioneaza prin sensibilitatea lui deosebita si e constient de faptul ca oamenilor le este frica de ceea ce nu cunosc sau nu pot sa inteleaga.
De la primele momente cand intra in scena si nu se stiu prea multe despre el si pana la scena finala, "Omul elefant" da dovada de o mare sensibilitate, de bunatate, de absenta oricarei trasaturi negative, acest lucru compensand parca felul dezastruos in care arata.
Scena finala este pusa in valoare de piesa "Adagio for strings" (a lui Samuel Barber), o imbinare perfecta intre momentul final al vietii acestui om chinuit de-a lungul intregii vieti de fizicul lui si de ceilalti, un moment de resemnare, de impacare si de acceptare a propriei conditii umane.
In a patra luna de sarcina, mama lui a fost lovita de un elefant salbatic in Africa. Corpul lui este acoperit in proportie de 90 % de excrescente, are bronsita cronica, umbla cu o punga pentru a-si masca figura hidoasa si capul mult prea mare.
Doctorul Treves (Anthony Hopkins) il vede la circ si ramane impresionat de aspectul diform al omului. Toata lumea il considera un "freak" iar Bytes - cel care are grija de el si incaseaza banii de la oamenii care vor sa il vada - il numeste "mica lui comoara".
De aici porneste o intreaga poveste in jurul careia graviteaza ca o unda protectoare credinta si ideea de justitie divina care mai devreme sau mai tarziu tot apare.
Doctorul il ia pe John in ingrijire la spital. Nu se stie daca poate vorbi, doctorul discuta cu un coleg despre cazul lui si ii spune "Man's a complete idiot... Pray to God he's an idiot."
In spital i se ofera o camera a lui, unde acesta din urma primeste vizite mai mult sau mai putin oficiale. O actrita in voga ii daruieste o poza cu autograful ei si o carte: "Romeo si Julieta", ii recita versuri din ea si il pupa pe obraz - acesta e si primul gest de afectiune pe care o femeie il face pentru el. Actrita ii spune ca el nu este "Omul elefant", ci este Romeo - compliment care il face sa-i dea lacrimile. Vin oameni din inalta societate londoneza sa-l vada, se scrie despre el in Times si devine cunoscut.
Doctorul il invita la el acasa la ceai, sotia acestuia nu se arata impresionata de aspectul lui si il trateaza ca pe un om normal pana in momentul in care John le marturiseste ca nu este obisnuit ca oamenii sa-l trateze cu respect, chiar cu prietenie. John ii impresioneaza prin sensibilitatea lui deosebita si e constient de faptul ca oamenilor le este frica de ceea ce nu cunosc sau nu pot sa inteleaga.
De la primele momente cand intra in scena si nu se stiu prea multe despre el si pana la scena finala, "Omul elefant" da dovada de o mare sensibilitate, de bunatate, de absenta oricarei trasaturi negative, acest lucru compensand parca felul dezastruos in care arata.
Scena finala este pusa in valoare de piesa "Adagio for strings" (a lui Samuel Barber), o imbinare perfecta intre momentul final al vietii acestui om chinuit de-a lungul intregii vieti de fizicul lui si de ceilalti, un moment de resemnare, de impacare si de acceptare a propriei conditii umane.
